Salut!
Numele meu este Gabriela Zubcu și sunt Master Trainer de Programare Neuro Lingvistică, Coach și Specialist în Comunicarea de Marketing.
Și iată că astăzi mă prezint oficial în fața ta dintr-un loc diferit față de ce am plănuit cu ani în urmă dar un loc pe care simt că mulți oameni îl caută și de care au nevoie:
Sunt Gabriela și sunt aici să te sprijin să te cunoști și să ajungi la esența ta prin căi care nu credeai vreodată că sunt posibile. Să îți răspunzi la întrebările și durerile la care nu ai răspunsul încă, să recuperezi încrederea în tine și să traiești o viață împlinită la adevăratul tău potențial.
Hai să îți zic cum am ajuns aici, pe un drum pe care nu m-aș fi așteptat să îl parcurg. Însă viața a avut alte planuri pentru mine și evoluția mea a luat-o în cu totul altă direcție decât m-am așteptat.
M-am născut și am crescut în Sighisoara iar la 20 de ani, mi-am pus viața în bagaje și am plecat in Marea Britanie, unde mi-am construit o viață nouă și am muncit din greu să fiu o absolventă de top la Masterul pe care l-am urmat acolo.
Mi-am dorit mult să fac asta si așteptam cu bucurie să închei facultatea ca să îmi urmez cariera visurilor mele. Doar că ceea ce ar fi trebuit să fie ascensiunea mea, a fost de fapt punctul în care viața mea a început să ia o turnură dureroasă.
Am încheiat cu succes facultatea și când să îmi iau zborul în viață, m-am trezit că nu mă mai simțeam eu în pielea mea, aveam stări de confuzie și nu reușeam să mai leg două gânduri logice. Era ca și cum eram vie dar nu puteam trăi. Stresul și munca excesivă m-au trimis într-o stare în care sistemul meu nervos m-a scos din priză… iar eu nu mai puteam scrie nici măcar două cuvinte să pot să construiesc un CV, să găsesc ceva de lucru.
Eram asemeni unui sportiv care printr-o accidentare își poate pune capăt carierei.. Doar că eu în loc să am o mână ruptă pe care oricine o vedea, trăiam un chin interior care nu putea fi explicat în cuvinte…. ci doar trăit.
Și drept urmare, celor din jur le era greu să mă înțeleagă. Cum să te înțeleagă cineva când ceea ce tu descri, nu este vizibil în exterior… este de neînțeles.
Am fost nevoită sa îmi las planurile de-o parte, sa las controlul complet si sa pasesc intr-un necunoscut extrem de inconfortabil din care nu știam cum am sa ies.. sau dacă am sa ies vreodată….
Am renunțat la visul meu și m-am forțat să trăiesc viața cu acel chin interior, pentru că nu părea că mă poate ajuta cineva…
Am căutat ajutor la psiholog însă cel pe mâna cărui am ajuns, m-a trimis în stări mult mai rele și apoi am încetat să mai merg pentru că îmi făcea rău. Am căutat din nou ajutor însă nu părea că specialiștii pe care îi găseam știau cum să mă ajute. Trăiam cu impresia că sunt atât de defectă încât nici specialiștii nu mă pot ajuta.
Au trecut mulți ani de chin și deși nu voiam, parcă trebuia să mă împac cu ideea că așa voi trăi tot restul vieții mele.
Mă stingeam din ce în ce mai mult, eram preșul absolut pe care oricine putea să calce, ajunsesem doar să exist, fără să mai am emoții de bucurie… simțeam tristețe, frică sau nimic.
Îmi amintesc că mă certam cu cei care nu mă credeau când le spuneam că nu mă simt ok… și le spuneam două lucruri:
Au trecut anii și în disperare de cauză, am spus că poate e totuși cazul să mă mut înapoi acasă, în România. Poate că totuși mediul nu îmi pria și voiam să fiu alături de cei dragi mie.
Așa că acum 5 ani mi-am luat relația, cutiile, florile din Marea Britanie și am revenit acasă, în Romania, unde aveam să găsesc soluții la provocările mele… să vin acasă la familie, soare, vară, prieteni… Am zis că în sfârșit am o șansă să îmi fie mai bine.
Si cand m-am simtit în sfarsit în siguranță acasă, de aici a început să se destrame totul..
Relația în care eram de 10 ani s-a destrămat ca și cum nu a fost vreodată. Și m-am trezit proaspăt revenită din Marea Britanie cu cutiile adunate după mine și după un deceniu de experiență, singură, ironic, fix acasă, de unde plecasem.
Am constatat, cum era și normal, că, atunci când m-am întors, viața nu m-a așteptat și stăteam la telefon cu prieteni plecați și care nu aveau cum să ajungă la mine… iar când puneam capul pe pernă, plângeam, de cele mai multe ori.
Oricât m-aș fi mințit că am oameni în jur… mă simțeam lăsată în aer iar adevărata provocare era că eu nu mă mai aveam nici măcar pe mine.
Eram amorțită, ca parcă într-un vis urât, cu stări puternice de anxietate și din păcate în acel moment emoțiile mele nu mai existau.. Adică, nu simțeam nimic..
Și deși din afară părea că sunt în viață, eu supraviețuiam, îmi pierdusem orice simț de identitate, nu știam cine sunt și nu știam ce să fac.
Iar dacă mai auzeam o singură persoană că îmi spune să mă iubesc și să încep să am grija de mine… cred că… cu tot respectul… îî trăgeam un pumn în ,,freză”.
Eram sătulă de oameni care îmi dădeau sfaturi dar nu îmi spunea nimeni concret ce să fac.
Mă durea atât de tare încât aș fi preferat necunoscutul de 10 ori mai mult decat situația asta pe care am mânuit-o atât de bine ani de zile încât a explodat la un moment dat.
Momentul în care am simțit acea emoție de “nu mai am nimic de pierdut”, a fost punctul în care am realizat ca tot ce conteaza este să te ai pe tine… și având acest felinar în față, am pornit eu să contruiesc viața mea de la zero și de data asta voiam să o fac bine.
Și așa, acum 6 ani, am ajuns la prima zi de NLP… unde am mers cu mama, de mână și unde jumătate de zi am stat afară, plângând pe o bordură și cu frică că nu mai puteam să văd oameni. Însă achitasem modulul de curs, și mi-am zis să testez dacă tot am mers până acolo.. Așa că mi-am luat inima în dinți și am intrat în sală.
Și acolo mi-am zis că descoperirile mele îi vor convinge pe cei care m-au respins de ce sunt capabilă și de cât de importantă sunt iar astfel, voi recupera relația și viața mea va reveni la normal. Am vrut să le demonstrez lor cât sunt de bună și că le merit iubirea.
Dar în realitate, cu cât alergam mai mult după alții, parcă cu atât mai mult eram împinsă mai departe. Și astăzi mă bucur că a fost așa… pentru că dacă ei nu făceau asta… eu nu ajungeam la una din realizările mele cele mai valoroase.
Eu nu trebuia să conving pe nimeni să mă iubească și să mă accepte!
Ca sa ajung sa mă descopăr in toata frumusețea mea, am fost nevoită sa las pentru o vreme tot ceea ce credeam eu ca era real. Și să testez si alte moduri de a privi lumea. Iar toata aceasta călătorie, a pornit de la mine.. cu modalități in care am început sa ma vad, sa ma aud, sa ma observ…
Am strâns din dinți și mi-am făcut curaj să mă privesc în oglindă… poate pentru prima dată. Abia ce împlinisem 30 de ani și aveam sa descopăr ce am pierdut pe drum și să mă redescopăr pe mine cu adevărat.
Era ca și cum aș reașeza piesele unui turn… piesă cu piesă, unele piese solide și bune, altele pe care eram nevoită să le las în urmă iar unele piese, le-am restaurat și le-am dat o formă nouă.
Zi de zi, viața mea a început să se schimbe. Am început să fac curățenie în viața mea, oameni buni și frumoși au apărut alături de mine și încet, încet, m-am rupt de toate comportamentele toxice din viața mea și am început să văd cu ochii mei cât de mult m-am lăsat călcată în picioare. Cât nu mi-am acordat atenție, iubire și respect.
Am muncit, am studiat, și cu fiecare pas către evoluție am început sa descopăr adevăruri.
Adevărurile care altă dată mă făceau să mă simt greșită, acum de fapt au adus lumină și am înțeles că întâi și întâi aveam nevoie să mă raportez la mine și ce e important pentru mine.
Adevarul că mulți specialiști la care am fost au făcut mai mult rău decât bine pentru că nu mi-au oferit ce aveam eu nevoie. Că NU toate cărțile și materialele sunt create egal și că nu toate te ajuta!
Adevarul că unii oameni sunt toxici si ca din durerea lor nu îți pot oferi mai mult. Că poate de multe ori tu erai cel aflat în ,,normalitate" dar neavând încredere în tine, te-ai îndoit și te-ai lăsat târât.
Adevarul ca poate uneori tu esti cel toxic pentru ca asta ai invatat si modelat dar tot adevarat este ca asta se poate schimba in bine atata timp cat vrei asta.
Adevarul ca majoritatea desi iti spun sa te iubesti, ei nu o fac si nu stiu ce inseamna asta.
Și poate unul din cele mai mari adevăruri.. acela ca dacă vreodată te minți pe tine, tu esti cel / cea care pune capul pe perna noaptea. Și ca indiferent de ce drum crezi ca iti alegi, sufletul întotdeauna știe sa te pună pe trasa corecta. Ca nu te poți minți sa ajungi basma curata..
Adevărul este ca te poți minți pana la un punct, pentru ca dincolo de acel punct, începi sa te pierzi pe tine.. sa te deconectezi de esența ta, de sufletul tău și să mori pe dinauntru. Și ajungi să pierzi de fapt cel mai valoros bun pe care îl ai in aceasta viata.
Mi-a luat mulți ani de zile și cercetări să îmi dau seama de ce înseamnă un sprijin bun, autorizat și pe nevoile mele.
Abia dupa ce am descoperit lucrurile importante pe cont propriu, am putut să fac diferența între ajutor specializat și bun, și modul în care poate un om evolua atunci când are alături resursele de nădejde.
Și pe tot acest drum mi-am promis mie ca voi face tot ce-mi stă în putință ca atunci când sunt bine să susțin și eu alți oameni - cați pot - să nu mai sufere atât de mult, să treacă mai rapid prin durere și să-și dea seama că nu sunt singuri pe acest drum. Mi-am promis că din cenușa în care am ars voi renaște, precum pasarea Phoenix și voi lumina întunericul cu care se confrunta oamenii.
În sfârșit am întâlnit și specialista alături de care am reușit să cresc și m-am înconjurat de informații de calitate și de instrumentele potrivite pentru nevoia mea.
Am aflat că mai sunt și alți oameni de calitate în domeniu … doar că am ajuns la ei abia ani mai târziu. Nu-ți ascund faptul ca mi-ar fi placut sa o descopar mai repede, eram pregatită să plătesc prețul… oricum îl plăteam prin suferința zilnică.
Prieteniile au reapărut în viața mea, Iubirea a aparut iar in viata mea.. m-am reconectat cu prieteni vechi care mi-au fost alături și am legat prietenii noi și autentice.
Viața mea începea să se schimbe iar eu parcă mă transformam în cel mai frumos eu și legam relații sănătoase.
Am început să zâmbesc din nou… autentic.. să mă cunosc și să știu să aleg ce e valoros si bun pentru mine. Am învățat să mă accept și sa mă iubesc și încrederea mea în mine, revenea tot mai mult.
Ani de zile am încercat să regăsesc fericirea și acea emoție pe care o simți atunci când te simți bine în pielea ta și iată că de fapt, acest drum, pe cât de întunecat părea, pe atât îmi aducea lumina de care aveam nevoie.
Pe drum am întâlnit acei anti-eroi care te împing să evoluezi dar și aliați care m-au împins spre lumină.. Sau a căror voce o auzeam de departe și care mă ghida înspre esența mea.
Anti eroi sau aliați.. Mă ghidau să găsesc drumul spre casă.
Și astăzi știu… acasă sunt EU!
Și așa cum mi-am promis că într-o zi am să descopăr răspunsul și am să fiu eu sprijin pentru alții crezând cu tărie că nu merită nimeni să treacă prin provocări singur și neinteles, indiferent de natura lor, iata-ma astazi aici!
După mulți ani de muncă, cercetare, învățare si experimentare pe pielea mea, sunt Master Coach și Master Trainer NLP cu sute de ore de experiență și oameni care au ajuns la obiectivul lor, sub ghidajul meu, personalizat, pe nevoia fiecăruia.
Îti multumesc ca ai ajuns aici și sunt alături de tine să te ghidez să trăiești o viata plina de vitalitate, armonie interioară și să ai acces la toate resursele care-ți fac inima sa danseze intr-o simfonie acordata la sufletul tau.
Intră aici pe Link și programează o ședință Gratuită de cunoaștere, cu mine.
Te voi ghida să îți descoperi propria cale, propria voce interioară adormită, să te asculți și să te vezi, asa cum esti, TU în toată unicitatea ta!
Împreună pășim pe drumul către esența ta - tu in cea mai pură formă - dăm întunericul la o parte ca să descoperi lumina și iubirea infinită care există în centrul ființei tale. Și în sfârșit, să asculți și tu cum se aude propria ta Simfonie Interioară.